Zbori usor in trecut

   Timpul in trecerea lui ingheata amintiri.
   Gandurile se impletesc in minte capturand corpul intr-o ameteala profunda.Ochii se joaca in jur.Apus,rasarit,soare,univers.Te opresti indreptandu-ti privirea spre Pamant.Drumuri multe ti se nasc in fata,dar ceasornicul tocmai scos din buzunarul de la piept isi schimba sensul si atunci,te uiti prin vizorul trecutului.Pentru inceput privesti in gol,te uiti mai bine si totusi zaresti ceva.
   Un copil firav se joaca in nisip.Te face curios,vrei sa ajungi la el si ajungi langa el.Iti e cunoscut si vrei sa il strangi in brate.Lui nu ii pasa,te ignora,pastrandu-si jocul monoton.Il strigi dar nu te aude,il tragi de bluza.Nu te simte.Privirea lui ramane in jos.
   Ia nisip in palma si il trece prin clepsidra pe care o tine atat de strans in pumnul sau slab.Priveste cum nisipul se scurge incet...dar incet de tot... Te uiti mai atent iar in ochii lui mici vezi viitor,libertate si iubire.Nisipul se scurge...clepsidra o strange, tot mai tare in pumnul care devine dintr-o data robust.O sparge, iar din mana ii curge sangele in compozitia caruia intra secunda,orele si viata.Se stinge usor... te sterge.
   Te trezesti in prezent dintr-un somn adanc si iti dai seama ca ai calatorit in trecut.Dar nu l-ai atins.

Cineva nu are somn

         Orasul doarme...adancit in vise,amortit.Ferestrele iti cer linistea si faci liniste in timp ce somnul isi face jocul neincetat de adormitor.Geamurile intunecate iti spun povestea unei camere pustii...se doarme.Stelele ascund zgomotul pasilor tai sub stralucirea lor si e iar... liniste.Strazile inundate de pustietate isi revarsa valurile peste labirintul mangaiat de vant al orasului stins.Luna se revarsa peste gene si le inchide incet.Linistea se scurge peste condensul visului de vara.Vaporii pielii topite lucesc in stele si adormi...incet.

Vid

Ecou  placid...
Crescut de sunetul lichid.
Visul e perfid,
Si...
Inchis in gandul vid.

Aurora negrului neant...
o privesc timid.
In labirint de spaime ,
Infinit.

Si visul e acid.
Al adancului,splen-did.

Ce facem?

Justitie... in Libia?!

       Aruncati in gol si izbiti de pamantul incins al spatiului dintre rai si iad,gonesc besmetici in dansuri animalice fiinte atat de fragede,mici si neajutorate.In fata unui animal apocaliptic care isi arunca privirile in valuri de caldura asupra lor.Si...totusi,ce vina au ei ca sunt acolo?Cu ce motiv au devenit peste noapte momeala unui animal mancator de vise,destine si vieti?Legile scrise ale oamenilor se transforma in legi nescrise,ale animalelor.Acum totul e permis.
      Cu un suflet stropit de noroiul baltilor tulburate de catre talpile ghetelor marsaluinde.Cu o inima mutata spre dreapta tot mai mult de catre fiecare vibratie a obuzului.Cu un sange racit,la foc cald, isi  intinde in fata ochilor patinoarul vietii.Calca incet,cu frica.Prin fiecare pas poate incalzi gheata subtire care-l poate duce spre pierire.Razboiul il pastreaza rece.
      Ajunsi pe drumul disperarii al propriei constinte,depasesc conturul vietii umpland balti de sange prin craterele propriilor maini:
     Curge in siroaie...
     Sub a cerului ploaie.
     Genunchii se indoaie...
     Sub viata greoaie,
     Si curge in siroaie.

Prima zi de primavara

Coridoare lungi...
Sapate prin zapada,
Iarna...cu ai sai fulgi,
Nicio floare sa nu vada.
Dar e o floare care-si sapa,
Coridoare verzi,de apa .
Sub pasul ei lumea-nmugureste
Pas cu pas, totul inverzeste.

Apocaliptic

Intr-un somn adanc prins,
Doi ochi mari eu am deschis.
Pe un drum intredeschis,
Incet o umbra am intins.

Prind contur intrun vis.
Unde stele au prezis.
Printr-o voce din abis.

Si pe file stilizate,
Rupte toate dintr-o  carte,
Scriu aceste fapte:

Sub un soare intemnitat
De negura injectat
Si de nori incatusat

In albastrul calm din noapte,
Senin si negru.Ca o moarte
Anotimpurile se schimba
Sub timpul ce le plimba

Atunci! undeva departe...
Vremea se  desparte.
Si soarele se  zbate...
Pentru libertate.

Dupa ce ploaie va cadea,
Peste-a Pamantului podea.
Dupa ce neaua va pleca,
Din nori de tinichea.

Razele soarelui vor aluneca.
Din lanturile de cherestea.
Pe care Orion le taia.

Pe Pamant flacari va arunca,
Si prin furia ce-o purta...
Lac de foc va-ntemeia.