Justitie... in Libia?!

       Aruncati in gol si izbiti de pamantul incins al spatiului dintre rai si iad,gonesc besmetici in dansuri animalice fiinte atat de fragede,mici si neajutorate.In fata unui animal apocaliptic care isi arunca privirile in valuri de caldura asupra lor.Si...totusi,ce vina au ei ca sunt acolo?Cu ce motiv au devenit peste noapte momeala unui animal mancator de vise,destine si vieti?Legile scrise ale oamenilor se transforma in legi nescrise,ale animalelor.Acum totul e permis.
      Cu un suflet stropit de noroiul baltilor tulburate de catre talpile ghetelor marsaluinde.Cu o inima mutata spre dreapta tot mai mult de catre fiecare vibratie a obuzului.Cu un sange racit,la foc cald, isi  intinde in fata ochilor patinoarul vietii.Calca incet,cu frica.Prin fiecare pas poate incalzi gheata subtire care-l poate duce spre pierire.Razboiul il pastreaza rece.
      Ajunsi pe drumul disperarii al propriei constinte,depasesc conturul vietii umpland balti de sange prin craterele propriilor maini:
     Curge in siroaie...
     Sub a cerului ploaie.
     Genunchii se indoaie...
     Sub viata greoaie,
     Si curge in siroaie.

Prima zi de primavara

Coridoare lungi...
Sapate prin zapada,
Iarna...cu ai sai fulgi,
Nicio floare sa nu vada.
Dar e o floare care-si sapa,
Coridoare verzi,de apa .
Sub pasul ei lumea-nmugureste
Pas cu pas, totul inverzeste.