Povestea tineretii prezente.Dar si a batranetii din trecut

                     -Ne intrebam oare ce inseamna tineretea.Stim ca o avem dar nu o simtim atunci cand trebuie...decat dupa ce a adormit.Tineretea traieste deseori prin trecut... si asta e pacat.Dar totusi ma face sa cred ca odata nascuta cu noi , traieste cu noi si doarme atunci cand nu o simtim.Sa ne focalizam putin asupra ei.O simti !.Nu-i asa ca isi face simtita prezenta?Macar... putin! Este prezenta si ai trezit-o cand sunetul acestor cuvinte ti-au invelit urechea deoarece niciodata nu este prea tarziu sa fim tineri.Asa ca... n-o lasa... sa doarma.Niciodata!Asa ii spunea tanarul plimbandu-se dintr-o parte in alta a incaperii.
                    Batranelul isi ridica dintr-o data ochii apasati de pleoapele umezite.Fire albe de par ii ating usor fruntea ridata.In ochii lui albastri , i se poate zari viata toata.Un cer senin i se oglindeste in albastrul pur al valurilor vietii sale.Ii priveste atent fiecare cuvant , il parcurge , il simte.Apoi ii spune :
                    -Si daca  tineretea mea s-a imbolnavit... cum o vindec?
                    Ganduri cad in randuri pe mintea tanarului.Graiul obosit al sau il trimite intr-un mediu necunoscut "Oare cum sa ii redeau tineretea? Sunt sigur ca o pot face!".Isi spunea tanarul privindu-l fix.
                    -Am gasit, am un leac!
                    Batranul il priveste cu ardoare.Se vede in aceste momente cum copilul din el se trezeste si zambeste.
                    -Care este leacul?
                     Cu zambetul pe buze, tanarul se ridica de pe scaun si ii spune :
                    -Fericirea!
                    -Am sa plec in cautarea ei so voi trai vesnic!A grait batranelul hotarator.
                     A deschis usa si a plecat.Nu l-a mai vazut de atunci.A primit scrisoare, dupa mult timp, de la el.A inceput sa ii povesteasca cum si-a gasit fericirea, apoi cum altii au incercat sa i-o fure.I-a spus ca nu a uitat niciodata de inima lui asa ca nu au reusit.
                     Acum isi da tanarul seama.Ingerul i-a soptit iar sufletul slabit al batranului i-a vorbit.Batran ii era trupul... dar plin de fericire sufletul ii va ramane mereu tanar.
                    Sa fi fost chiar el un inger? Si cat de bine semana cu omul ! M-am gandit mult timp la acest batranel si ma face sa cred ca atunci cand insusi ingerii isi vor gasi fericirea pe pamant... atunci, noi oamenii vom fi cu adevarat ingerii.
                    Fiecare din noi vom ajunge ca batranelul si fiecare din noi vom avea nevoie de tanarul care ne va gasi leacul.