2010, pare sa se inece

            Noaptea anului vechi, dimineata anului nou. Ani, ani si... ani , trec si stau claditi deasupra capetelor noastre.A mai trecut un an.Evolutie.O greutate in plus exercitata asupra umerilor nostri.Intram in spatiu nou.Necunoscut.Trenul vietii deraiaza si ajunge pe sinele noului an prin explozia cerului din noaptea in care un nou spatiu se naste.Nu stim unde duce , nu stim... ce aduce.Mereu convinsi exploratori a taramurilor necunoscute, stam in calea actiunilor vrute si nevrute.

In spectrul timpului trecut

Fara trecut nici prezent.
Fara trecut si prezent,
Nici viitor.

Unde am fi?
Oare am pluti?
Nimeni nu va sti.

Am calatorii,
Catre stele.
In cale am trage,
De perdele.

Si cu perdeaua timpului data,
Fara a pierde viata toata.
In calatoria ce dureaza,
Totodata.

Poveste din desert

       Intr-un loc cu mult praf si un soare infierbantat.Acolo unde... vulturii se napustesc din nou asupra cerului rosiatic din Orientul Mijlociu.Monstrul creat incepe sa manance fiecare cladire, potolindu-si setea cu licoarea vietii.Multi copii, urati sau frumosi , barbati slabi sau puternici , frati si surori, asurziti de behaitul demonic , asteapta ziua care nu va mai veni.
       Asteptarea a luat sfarsit.Ceata este acum in desert.Cu ochii inchisi,mainile inclestate , un tanar negricios asteptand... gandea.Ceata s-a napustit asupra lui si continua sa il acopere cu mantia sufocanta a desertului rascolit.
        Cu pleoapele apasate si barbia sprijinita pe coperta Coranului isi spunea "Oare am ajuns in rai? sau... am ramas tot in iad.Oare... ma numar printre barbatii puternici sau sunt unul din cei slabi? Daca as fi fost barbatul puternic... cu sange in glas , le-as fi spus semenilor mei ca plec calarind patima pentru tara, sa smulg fara frica solzii monstrului.Apocalipsa barbatului slab ar fi fost  mult mai rapida.Ar fi luptat cu el insusi , o lupta care ar fi provocat rani mari in adancul omului pierit"
         Incearca sa isi tina respiratia tot mai mult pentru a opri durerea pe care i-a provocat-o glontul care tocmai i-a explorat corpul.Spera ca faptele lui sa decida daca a fost cel puternic... sau cel slab, macar in ochii inamicului sa fi fost cel puternic.
         Acum... frigul ii elimina pe rand fiecare simt.Frica il cuprinde.Pleoapa... i se inchide. 

Durata

                    Apasati,miscati, aruncati.Stransi, in menghina timpului.Viata pare a fi un criteriu bine definit in care timpul isi misca trupul pe drumul nevazut al legilor nescrise.
                    Trecem prin viata si nu ne dam seama cat de importanta este prezenta timpului.Oare depindem de el sau el depinde de noi?
                    Raspunsul la intrebare este prezent chiar in timp.Deoarece depindem...de timp.Ne poarta pe drumul vietii.Suntem purtati si obligati sa il urmam.Nu cunoastem destinatia dar suntem atrasi de magnetul busolei confuze.Si parca totusi ... nu ne ajunge niciodata acest timp.
                    Cum arata, unde se afla si cat de mare este aceasta busola nu stim pentru ca ne lovim de zidul blindat  pe care scrie "TIMP"

Gandul

              
Sub cerul hipnotic,instelat
Ingerii s-au camuflat.
Sunt atat de iuti.
Pentru a nu fi vazuti
In noapte sunt pierduti.

Luna doarme adanc...
Dar, totusi vegheaza
Si gandul il arunc
Si mi-l lumineaza.

Prinde viata...
De nori se agata
Doar pe ingeri ii desfata
Si pe noaptea cea sihastra.

Si cu aripi indigo,
In noapte incalcit
Al meu alter ego.
De gand este privit.

Doar gandul ii vede,
Pe ingeri ,intre stele
Oare il pot crede?

Mereu tineri in prezent.Dar... batrani in trecut.

                            Ne intrebam oare ce inseamna tineretea.Stim ca o avem dar nu o simtim atunci cand trebuie, decat dupa ce a adormit.Tineretea traieste deseori prin trecut si asta e pacat.Dar totusi ma face sa cred ca odata nascuta cu noi , traieste in noi si doarme atunci cand nu o simtim.Sa ne focalizam putin asupra ei.O simti.Nu-i asa ca isi face simtita prezenta?Macar ,putin!
                             Este prezenta si ai trezit-o cand ai citit aceste randuri deoarece niciodata nu este prea tarziu sa fim tineri.
                         Asa ca... n-o lasa!
                         Sa doarma...
                         Niciodata!

Spatiul in care traim...

                         Spatiul in care traim este atat de ascuns, si nu inteleg de ce ne este atat de ascunsa poarta din adanc prin care razbim ca apoi sa iesim pe cealalta parte cu o viteza fulgeratoare.Sunt atatea lumi neexplorate.Am impresia ca intram in spatii diferite de fiecare data cand trecem de ora 00 deoarece fiecare zi ne aduce noi surprize , noi orizonturi si noi gandiri.Zilele difera una de cealalta precum oamenii difera.Orice zi apartine unei lumi diferite iar fiecare om primeste o noua zi distincta.

Toamna

                Cerul violet persista , vant insangerat de taios o sa mangaie crengile copacilor goi, in aceasta noapte.Cu pasi repezi strabat padurea de ceara, in timp ce caut fragmente, de lumina oferite de o luna plina.Crengile copacilor imi soptesc numele.Ma cheama spre inima padurii...Si ma pierd in adanc.

               Aici nimic nu se mai vede dar totul se aude cum...

                Corbul fara mila vesteste, funeraliile frunzelor cazute la datorie.Frunze doborate si lovite de bratele inghetate ale iernii.Cad...incet si melodios...si se pierd in intuneric.

                Lumanarea aprinsa in cinstea lor s-a topit...padurea s-a risipit.Calatoria din interiorul vocii...s-a sfarsit.

Enigme

                          Atunci cand ,este intuneric si nu sti unde te afli.Atunci cand, inaintezi pe drumul perceptiei si lumina lipseste.Oare unde esti?
                         Dintr-o data te trezesti in fata unei usi.Bati la usa dar, nimic.Nu primesti raspuns.Inauntru e ceva,dar acolo afara oare ce poti gasi? Simti ca ai nevoie de contactul cu spatele usii, macar un semn.Incepi sa pipai usa din fata.Pare ca este facuta dintr-un lemn foarte puternic dar totusi este frumos decorata.
                         Mai bati odata, de aceasta data mai puternic.Usa se deschide.Incaperea este mobilata si plina de intrebari precum ,,cine?" ,  ,,unde?" ,  ,,cand?" si chiar in fata usii te intampina amenintator intrebarea ,,cum?".Te simti putin amortit si atunci incepi sa alergi sa cauti raspunsul.
                        Alergi si iar alergi si obosesti, simti cum pulsul iti creste, inima bate! si... in sfarsit ajungi la un capat.
                        Ceva stralucitor! Aici e raspunsul! In cutie! Dar oare cutia e adevarata?.Iti dai seama ca e adevarata , dar... cand gasesti cutia nu ai cheia pentru a deschide cutia  si... cauti , tot cauti , iar!
                        Gasesti cheia undeva in adancul sufletului tau , printre neuroni si nervi.Deschizi cutia , lumina te orbeste.Iata rezolvarea enigmei.Acum... doar te relaxezi.Febra a trecut , stai confortabil in scaunul vietii.Dar pana cand?

Loc Strain

  M-am tot gandit si razgandit, sa-mi fac blog, sa nu-mi fac? Si iata-ma aici, cuprins de era tehnologiei.
      Cuvintele imi par acoperite de valurile cibernetice provocate de impulsurile electrice.Ce este acest blog?Oare transmite mai departe esenta cuvintelor sau e doar un zid care le sprijina?Din aceasta cauza ma aflu aici.Vreau sa aflu.