Poveste din desert

       Intr-un loc cu mult praf si un soare infierbantat.Acolo unde... vulturii se napustesc din nou asupra cerului rosiatic din Orientul Mijlociu.Monstrul creat incepe sa manance fiecare cladire, potolindu-si setea cu licoarea vietii.Multi copii, urati sau frumosi , barbati slabi sau puternici , frati si surori, asurziti de behaitul demonic , asteapta ziua care nu va mai veni.
       Asteptarea a luat sfarsit.Ceata este acum in desert.Cu ochii inchisi,mainile inclestate , un tanar negricios asteptand... gandea.Ceata s-a napustit asupra lui si continua sa il acopere cu mantia sufocanta a desertului rascolit.
        Cu pleoapele apasate si barbia sprijinita pe coperta Coranului isi spunea "Oare am ajuns in rai? sau... am ramas tot in iad.Oare... ma numar printre barbatii puternici sau sunt unul din cei slabi? Daca as fi fost barbatul puternic... cu sange in glas , le-as fi spus semenilor mei ca plec calarind patima pentru tara, sa smulg fara frica solzii monstrului.Apocalipsa barbatului slab ar fi fost  mult mai rapida.Ar fi luptat cu el insusi , o lupta care ar fi provocat rani mari in adancul omului pierit"
         Incearca sa isi tina respiratia tot mai mult pentru a opri durerea pe care i-a provocat-o glontul care tocmai i-a explorat corpul.Spera ca faptele lui sa decida daca a fost cel puternic... sau cel slab, macar in ochii inamicului sa fi fost cel puternic.
         Acum... frigul ii elimina pe rand fiecare simt.Frica il cuprinde.Pleoapa... i se inchide.