Cerul violet persista , vant insangerat de taios o sa mangaie crengile copacilor goi, in aceasta noapte.Cu pasi repezi strabat padurea de ceara, in timp ce caut fragmente, de lumina oferite de o luna plina.Crengile copacilor imi soptesc numele.Ma cheama spre inima padurii...Si ma pierd in adanc.
Aici nimic nu se mai vede dar totul se aude cum...
Corbul fara mila vesteste, funeraliile frunzelor cazute la datorie.Frunze doborate si lovite de bratele inghetate ale iernii.Cad...incet si melodios...si se pierd in intuneric.
Lumanarea aprinsa in cinstea lor s-a topit...padurea s-a risipit.Calatoria din interiorul vocii...s-a sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu